Login Form

Despre cresterea iepurilor

Inmultirea iepurilor

Ai unul sau mai multi iepurasi acasa, care au ajuns la maturitate, si te-ai gandit ca e momentul sa ai si "nepoti", fie pentru a-ti mari familia, fie pentru a-i face cadou prietenilor sau doar a-i comercializa. Iepurii sunt mamifere care se inmultesc foarte usor si cu o prolificitate printre cele mai ridicate din lumea animala. Insa si aici trebuie tinut cont de niste reguli de baza, simple, dar esentiale pentru a avea animale sanatoase si fericite.

Varsta

Iepurii pot fi inmultiti numai cand ajung la maturitate, cand organele sexuale sunt complet formate si adaptate pentru a procrea. La rasele mici de iepuri maturitatea sexuala e atinsa la 5 luni (femelele), respectiv 6 luni (masculii). Rasele medii la 6 luni (femelele) si la 7 luni (masculii). La rasele mari si uriasi acest stadiu e atins mai tarziu: 8 luni pentru femele si 9 luni pentru masculi.

Frecventa

Iepuroaicele, spre deosebire de alte mamifere, nu au ciclu mentrual periodic, deci nu intra in calduri. Ele elibereaza ovulele la 10-12 ore de la imperechere. Astfel putem spune ca iepuroaicele sunt apte de procreat tot timpul. O femela poate fata si de 10 ori pe an, insa aceasta e o suprasolicitare a organismului si nu e recomandata. Pentru a evita suprapopularea nu lasati niciodata femelele impreuna cu masculii in aceeasi cusca. Zicala "a se inmulti ca iepurii" e cat se poate de adevarata. Mai ales ca iepurii beneficiaza si de o prolificitate foarte buna, aproximativ 8-12 pui la o fatare. Inmultind aceste valori cu numarul de potentiale imperecheri dintr-un an ajungem undeva la peste 100 de urmasi de la o singura mama. Asa ca pentru a controla inmultirea tineti separati indivizii de sexe opuse.

 

Masculii la fel sunt dispusi a se imperechea in orice moment. Totusi pentru o eficacitate maxima a actului sexual, adica fecundarea tuturor ovulelor este bine ca un mascul sa nu fie dat la monta mai mult de 7 ori pe saptamana, arareori de 2 ori pe zi. Intr-o crescatorie mica, de familie, ar trebui sa fie cam un mascul la 8-9 femele.

Alegerea viitorilor parinti

Pentru a avea urmasi de calitate trebuie in primul rand sa avem genitori (parinti) de valoare. De aceea vor fi alesi pentru reproducere doar acele exemplare care corespund cat mai bine standardului rasei respective sau care au cel mai bine exprimate caracteristicile pe care dorim sa le obtinem de la urmasi. Nu inmultiti iepurii daca: doriti sa experimentati ce va rezulta din combinarea a doua rase sau a doi indivizi de culori diferite (pentru aceasta studiati determinismul genetic al culorilor). Intotdeauna imperecheati indivizi ai aceleiasi rase sau cel putin din categorii asemanatoare (nu un pitic cu un urias). Scoateti de la reproductie acei indivizi cu boli genetice sau care nu au o stare de sanatate propice imperecherii. Daca unul din parteneri are de exemplu diaree sau orice boala contagioasa, o poate transmite si celuilalt.

IMPORTANT nu imperecheati frate cu sora! Pot rezulta urmasi cu abnormalitati sau mai firavi. In schimb orice combinatie de tipul mama-fiu sau tata-fiica este posibila. Desi idealul in genetica e sa imperechem indivizi cat mai diferiti genetic, pentru a avea urmasi cat mai viabili.

Imperecherea

Intotdeauna puneti femela in cusca masculului, altfel daca faceti invers masculul va fi prea ocupat cu adulmecarea incaperii partenerei decat sa incerce sa o monteze, iar pe de-alta parte femelele isi apara cu strasnicie teritoriul, astfel masculul poate fi atacat sau nu i se va permite sa "presteze". Deci regula de baza: femela vine la mascul; care la inceput o va mirosi, o va alerga cateva ture de cusca pana cand iepuroaica se va aseza, va ridica coada si ii va permite masculului sa se urce pe ea. Actul sexual va dura doar cateva secunde si se va termina printr-un sunet scos de mascul si caderea intr-o parte a acestuia, adesea cu un smoc de par al partenerei in gura. Moment in care procesul s-a terminat, iar femela poate fi transportata in cusca ei. E recomandat ca dupa 8-10 ore acest fenomen sa se repete pentru a fi siguri ca masculul si-a facut treaba ca la carte si nu cumva a nimerit pe langa vulva partenerei, in plus astfel poate creste numarul de ovule fecundate. Notati in calendar data la care s-a facut monta.

Gestatia

La iepuri gestatia dureaza 30-32 de zile din momentul in care a avut loc monta. Totusi pentru a fi siguri daca iepuroaica e gestanta la 14 zile se poate efectua o palpare a abdomenului, cu blandete, simtind la un moment dat intre degetul mare si index niste formatiuni ca boabele de strugure (puiutii). Acest control nu trebuie facut mai devreme deoarece pot fi afectati iremediabil puii. O alta tehnica folosita de unii crescatori e imperecherea femelei inca o data la 14 zile. Daca e gravida atunci ea va refuza masculul. Totusi unele femele pot accepta iepuroiul si daca sunt gestante. Cum la iepuri uterul are forma de Y e foarte posibil ca prima gestatie sa fie doar intr-un corn, iar a doua sa se produca in celalalt corn. Astfel pot aparea dificultati in sarcina si la nastere, puii din a doua runda de imperechere fiind nascuti prematur. Deci cel mai bine e sa se renunte la aceasta metoda de verificare a gestatiei.

Nasterea

Survine la aproximativ o luna de la imperechere. Cu cateva zile inainte sau chiar de la debutul sarcinii, e bine sa puneti in cusca iepuroaicei un cuib/o cutie pentru fatat. In apropierea momentului nasterii mama va incepe sa-si amenajeze cuibul strangand paie si smulgandu-si par de pe piept si burta pentru a amenaja cat mai confortabil culcusul. Nasterea are loc repede, in general noaptea. Puii sunt fara par si cu pleoapele alipite, ascunsi prin culcus. Nu e recomandat sa fie atinsi in primele zile, deoarece femela detectand mirosuri straine ar putea sa ii refuze de la alaptat sau chiar sa-i arunce din cuib, uneori chiar sa ii manance. E bine ca femela sa aiba in cusca dupa fatare apa si hrana.

 

Iepuroaicele sunt mame extrem de devotate si grijulii cu puii lor, care sunt niste nazbatii ambulante si extrem de dragalasi. Nu inmultiti iepurii doar pentru a va bucura de simpaticia puiutilor, luati in considerare si faptul ca acestia vor creste si vor deveni adulti, iar asta se intampla destulde repede, au un ritm de crestere alert. Respectati animalele pentru ceea ce sunt ele nu doar pentru aspect. Cu multa afectiune daruita iepurasul poate fi un animal de companie ideal.

În programarea reproducerii într-o crescătorie de iepuri de casă, este necesar să posedăm câteva cunoştinţe elementare privind particularităţile reproducerii acestei specii.

 

În programarea reproducerii într-o crescătorie de iepuri de casă, este necesar să posedăm câteva cunoştinţe elementare privind particularităţile reproducerii acestei specii. În acest context, trebuie să ştim că:

• iepuroaicele manifestă călduri tot timpul anului;

• în ovarele iepuroaicelor, există permanent foliculi pe cale de maturare, ovulaţia fiind provocată de actul montei;

• femelele în călduri sunt neliniştite, se agită în cuşcă, răscolesc aşternutul, îşi smulg părul de pe abdomen, fac cuib, stau întinse, au organele genitale externe de culoare roşu-aprins, introduse în cuşca masculului, acceptă monta;

• la tineretul femel, prima montă se realizează prin tatonare, după atingerea a 70-75% din greutatea de adult a rasei şi a vârstei optime (tabelul 1);

• la femelele multipare (care au fătat de mai multe ori), pentru programarea la montă, trebuie să se aibă în vedere: numărul de pui fătaţi şi înţărcaţi, starea de întreţinere şi vârsta;
• într-o crescătorie de iepuri, raportul între sexe este de un mascul la 9 femele;
• în vederea montei, femela se introduce în cuşca masculului (niciodată invers);
• după două monte consecutive (la interval de 10 minute între ele), iepuroaica se readuce în cuşca ei;

• masculii pot fi folosiţi la montă două zile consecutive, după care li se asigură o zi de pauză;
• diagnosticul gestaţiei, se poate face prin împerecheri de control la 5-6 zile de la montă, sau prin palparea abdomenului la 10-15 zile după împerechere;

• după o gestaţie de 30-31 zile, femelele fată între 1-12 pui, cu o greutate medie cuprinsă între 50-70 g;

• la 24 ore după fătare se face controlul cuibului, ocazie cu care se numără puii, se observă viabilitatea lor şi se elimină resturile placentare şi puii morţi;

• în funcţie de sistemul de creştere practicat, puii de iepure de casă se înţarcă la vârste cuprinse între 28-60 de zile.

Ritmul de reproducere

Pentru stabilirea ritmului de reproducere a iepurilor de casă într-o crescătorie, trebuie să ţinem cont de condiţiile de creştere asigurate (hrănire şi adăpostire) în cadrul acesteia.
Productivitatea iepuroaicelor dintr-o fermă, estimată prin numărul de pui înţărcaţi pe cuşcă şi pe an, depinde de intervalul între două fătări succesive, de numărul de pui la fătare şi de procentul de supravieţuire a puilor până la înţărcare.

După intervalul de timp între două fătări succesive, ritmul de reproducere poate fi:

• Ritmul de reproducere extensiv, este caracteristic crescătorilor care dispun de condiţii de hrănire şi adăpare precare şi se bazează pe realizarea a două fătări pe an, în urma cărora se obţin 12-18 pui înţărcaţi pe femelă. Un ciclu de reproducere este alcătuit din 30 zile de gestaţie şi 60 zile de alăptare. Cele două cicluri de reproducere însumează 180 zile pe an şi se derulează între 1 martie-15 septembrie.

• Ritmul de reproducere semiintensiv constă în realizarea a 3 fătări pe an, în urma cărora se înţarcă 26-28 pui/femelă. Intervalul între două fătări succesive este de 75 zile (30 zile de gestaţie şi 45 zile de alăptare). Cele trei cicluri de reproducere însumează 325 zile.
• Ritmul de reproducere intensiv se bazează pe realizarea a 4 fătări pe an şi obţinerea a 30-35 pui înţărcaţi/femelă. Durata unui ciclu de reproducţie este de 75 zile, iar femela este în activitate 300 zile/an.

• Ritmul de reproducţie foarte intensiv constă în obţinerea a 6 fătări/an/femelă şi a 36-48 pui înţărcaţi/an/femelă. Fătările au loc la interval de 60 de zile (30 zile de gestaţie şi 30 zile de alăptare), iar femela este în activitate 360 zile/an.

În funcţie de ritmul de reproducere ales se întocmeşte în fermă un plan de montă şi fătări (tab. 2).

Tabelul 1 Caracteristici reproductive




Tabelul 2 Planificarea montelor şi a fătărilor


Boli frecvente la iepuri

Iepurii sunt animale sensibile, mai ales cei crescuti in captivitate. Trebuie acordata multa atentie comportamentului iepurelui, intrucat acesta va indica daca iepurele se simte sau nu bine. Daca iepurele dumneavoastra nu mai este vioi, sta retras si mai mult culcat este cazul sa apelati la un medic veterinar.
Pot fi mai multe cauze ale imbolnavirii iepurilor. Printre cele mai frecvente se afla urmatoarele:

  • Alimentatia neadecvata;
  • Ingrijire deficitara;
  • Infectarea cu virusi, bacterii, ciuperci, etc.
  • Deficiente ereditare;
  • Raniri.

Printre cele mai des intalnite boli la iepuri se afla:

  • Avitaminoza
  • Cresterea neregulata a dintilor
  • Boli digestive
  • Boli respiratorii
  • Boli infectioase
  • Boli parazitare
  • Insolatii si degeraturi

Foarte important de retinut este ca nu trebuie consumate sub nici o forma carne sau organe provenite de la un iepuri bolnavi sacrificati.

Hranirea Iepurilor

Atunci cand va horarati ca doriti sa cresteti iepuri, fie ca animale de casa sau in vederea dezvoltarii unei afaceri proprii, trebuie sa constientizati caracteristicile si nevoile acestor animale.
Iepurii sunt mamifere cu o durata de viata cuprinsa in general intre 8 si 12 ani pentru iepurii care traiesc in captivitate in conditii bune de viata. Durata de viata pentru iepurii care traiesc in salbaticie este mult mai mica atat din cauza conditiilor grele de viata cat si a animalelor de prada.
Pentru cei care dorec sa creasca iepuri in vederea dezvoltarii unei afaceri un avantaj major este perioada de gestatie mica la iepuri, de numai 31 de zile.
Iepurii sunt animale sociabile, prietenoase care au nevoie de compania altor animale de acelasi fel.

Inainte de a iti cumpara unul sau mai multi iepuri trebuie sa te asiguri in primul rand ca detii spatiu necesar pentru cresterea acestora.  

Nutritie

Iepurii ar trebui sa aiba intotdeuna la dispozitie apa proaspata si cat mai multe legume. Adaparea cantitatii de apa se face in functie de temperatura mediului ambiant, de tipul furajelor ( in cantitati mai mari in cazul hranirii cu furaje concentrate si in cantitati mai mici in cazul hranirii cu furaje verzi ), de starea de sanatate sau de starea de gestatie.
Iepurasii adora salata, laptucile, varza, telina, napi, conopida, sfecla (atat frunze cat si radacini), gulii, castraveti, dovleci si dovlecei, trifoi, lucerna, grau (verde) sau ovaz.
Nu se recomanda cartofii in hranirea iepurilor datorita continutului ridicat de carbohidrati.
Exista o gama larga de hrana in magazinele dedicate conceputa si produsa de specialisti pentru nevoile iepurilor. Pentru aceasta trebuie sa va interesati in magazinele de specialitate pentru a afla exact de ce cantitate are nevoie iepurele dumneavoastra, in fuctie de concentratia produsului, greutatea si varsta iepurelui.
Pentru a se obtine o dezvoltare normala a iepurilor, trebuie sa li se asigure o alimentatie variata, care sa contina:

  • Substante minerale
  • Vitamine
  • Proteine, lipide ( grasimi ), glucid

In cadrul sistemului familial de crestere a iepurilor (in gospodarie) , vom folosi pentru furajere fan si graunte de cereale. Acestea le vom pune la dispozitia urechiatilor , fie ca atare (asa cum sunt),fie prelucrate prin procedee mecanice simple (macinare, tocare, zdrobire,etc).

Hranirea cu nutreturi din gospodarie se completeaza in cazul sistemului semiintensiv de crestere cu supliment furajer concentrat. In urma acestui sistem de hranire, iepurele se va ingrasa cu aproximativ 25 de grame pe zi.
Furajele vor fi oferite in hranitori speciale (jgheaburi pentru nutreturi) , altfel iepurii vor face risipa de hrana , imprastiind furajele pe podea si calcandu-le, ceea ce le va face improprii consumului.

NUTRETURI FOLOSITE :

Furajele verzi

Sunt ierburi provenite de pe pajisti de buna calitate , amestecate cu lucerna si trifoi si  pot reprezenta cam 50 - 100 % din hrana iepurilor .

Furajele verzi nu se ofera proaspete, ci la o zi dupa ce au fost cosite ( acestea nu vor fi lasate la uscat la soare ci la umbra ).

In nici un caz insa , nu vom oferi ca hrana iepurilor furaje verzi , daca :

  • sunt ude cu roua ;
  • sunt prafuite ;
  • sunt impurificate cu pamant ;
  • contin plante posibil toxice .

De asemenea , nu vom recolta niciodata furaje verzi de pe terenuri fertilizate excesiv cu ingrasaminte azotate sau de pe terenuri unde s-a efectuat tratamente cu substante chimice (ex. pesticide ).

Fanurile de lucerna, trifoi si graminee

Acestea sunt destul de bogate in substante nutritive si au calitatea de a asigura volum mare ratiei si suficienta celuloza pentru desfasurarea normala a digestiei.
Este preferabil sa utilizam mai mult fanul de trifoi , deoarece in cazul celui de lucerna iepurii au tendinta de a consuma doar frunzele, provocand o mare risipa.
Pentru iepurii adulti si chiar pentru tineret, fanurile pot constitui singura sursa de hrana pentru toata durata sezonului rece.

In afara acestei perioade, fanurile pot avea o pondere in ratia zilnica de 40 - 50 %.                                          

Furajele grosiere

Furajele grosiere , paiele, vor fi introduse in hrana iepurilor doar pentru a corecta ingestia de substanta uscata si celuloza ( adica in cazul in care le-am oferit anterior prea multe furaje suculente cum ar fi ,de ex. sfecla furajera).

Paiele au un efect favorabil asupra starii de sanatate a efectivelor de iepuri in randul carora exista cazuri de enterita (diaree).

Tocmai de aceea administrarea furajelor de acest tip trebuie sa fie o masura de prevedere (de igiena alimentara) si nu doar un mod de a combate o boala digestiva aparuta deja.

Morcovul reprezinta nutretul preferat al iepurilor, datorita gustului sau placut si dulce.
Sfecla furajera

Poate fi administrata in cantitati moderate. Frunzele de sfecla furajera vor fi administrate iepurilor in cantitati foarte mici , intrucat contin oxalati (substante ce provoaca diaree si intoxicatii).

Grauntele de cereale

Grauntele (ovaz, grau, orz, secara, porumb) se pot administra intregi sau macinate.

In cazul macinarii utilizarea lor digestiva va creste.

Tarata (care este un produs secundar al macinarii grauntelor) poate fi folosita numai in cantitati mici , deoarece are efect laxativ.

Boabele de soia si mazare

Pot fi utilizate doar in cazul iepurilor adulti (maxim 20 %) din portia zilnica. Pot fi oferite ca atare sau dupa tratarea lor termica (fierbere).

HRANIREA  IEPURILOR  IN CRESCATORIILE  INTENSIVE

In cadrul fermelor specializate in cunicultura , exista cerinta intensificarii proceselor de crestere. In ferme vor fi utilizate tehnologii de preparare a furajelor care sa permita o productivitate ridicata. Cel mai performant sistem de preparare din acest punct de vedere este granularea (este vorba de compactarea mecanica a sortimentelor furajere maruntite).

Prin granularea furajelor se obtin cateva avantaje majore :

  • timpul de conservare a furajelor creste;
  • temperatura din timpul compactarii imbunatateste starea sanitara a furajelor;
  • creste digestibilitatea si randamentul de valorificare al hranei;
  • se evita consumul preferential al furajelor (iepurii nu mai pot alege);
  • se previne aparitia unor afectiuni a cailor respiratorii .

Iepurii tineri hraniti astfel realizeaza 1 kg de spor in greutate pentru fiecare 2,5 - 3,5 kg de nutret granulat.